CURSUL NR. 10
CIRCULAŢIA ÎN SISTEMUL CU PRESIUNE RIDICATĂ
= forţa exercitată de masa sanguină asupra pereţilor arteriali sub influenţa activităţii contractile ritmice a inimii în arborele vascular închis
-între fenomenul presional lichidian şi gradul de tensionare a peretelui vascular arterial există relaţii de directă proporţionalitate – cele două fenomene pot fi exprimate sub formă de presiune sanguină sau sub formă de tensiune arterială
-artere -distensibile
-pomparea ritmică a sângelui este pulsatilă
-există o presiune mai mare în sistolă 120 – 140 mm Hg
decât în diastolă 70 – 90 mm Hg
-presiunea medie = 100 mm Hg
-presiunea sistolo-diastolică şi presiunea medie scad progresiv pe măsură ce
sângele ajunge în vase cu diametru mai mic datorită rezistenţei periferice crescânde
-arteriole -rezistenţa periferică cea mai mare presiunea sanguină scade cu 50 % :
presiunea medie = 50 mm Hg
-porţiunea terminală a arteriolelor -presiunea medie = 30 – 35 mm Hg
-capilare -sectorul distal (venular) -presiunea medie = 12 mm Hg
-vene -presiune = 0 mm Hg
-AD -presiune = - 2 mm Hg
datorită acestor diferenţe mari de presiune sângele se deplasează dinspre teritoriile vasculare cu presiune ridicată spre cele cu presiune joasă
circulaţia mare: VS AD circulaţia mică: VD AS
Factori determinanţi: -fizici -volumul sanguin şi structurile elastice din sistemul arterial
-fiziologici -volumul bătaie acţionează prin intermediul
-frecvenţa cardiacă factorilor fizici:
-debitul cardiac ex. forţa generată de cord va fi
-rezistenţa periferică întreţinută de elasticitatea a. mari
şi reglată de rezistenţa periferică a
vaselor mici
1. Inima -intervine în p.a. prin debitul cardiac dependent de -frecvenţa cardiacă
-întoarcerea venoasă
- umplere diastolică mai bună debit bătaie mai mare şi p.a.
-insuficienţa cardiacă - forţa de contracţie a inimii debitul bătaie hipotensiune
-efort
-tahicardia emotivă debitul cardiac predispune la HTA
-întoarcerea venoasă -asigură umplerea diastolică; cu cât ea va fi mai mare, o mai mare
cantitate de sânge va fi pompată în sistemul arterial şi deci presiunea sistolo-diastolică
va fi mai amplă
-timpul de ejecţie a sângelui din cord în vasele mari afectează p.a.:
ejecţia rapidă - creşte diferenţa sistolo-diastolică
ejecţia lentă variaţii mici ale p.a.
2 . Rezistenţa conductelor vasculare
-depinde de -diametrul
-elasticitatea vaselor
-vasomoţiunea
-creşte considerabil în arterele terminale, arteriole şi în mai mică măsură în capilare şi
venule
-regiunea precapilară -cea mai mare rezistenţă la flux
-lumenul arteriolar este mai mic
-peretele muscular -bine reprezentat
-conferă aproape 50 % din rezistenţa întregului arbore vascular
datorită suprafeţei mari de contact şi vasomotricităţii intense
întreţinute pe cale neuro-umorală multiplă
-vasoconstricţie arteriolară simpatică -p.a. va fi mai ridicată în segmentul vascular
dinaintea locului de îngustare a vaselor şi mai scăzută dedesubtul acesteia, unde pot apărea tulburări de irigaţie de tip ischemic
- tonusului simpatic rezistenţei periferice arteriolare
vasodilataţie arteriolo-capilară p.a.
3.Lichidul circulant din arborele vascular
-participă la menţinerea p.a. prin 2 căi principale:
-masa sanguină circulantă -asigură -încărcarea patului vascular
-întoarcerea venoasă
-umplerea diastolică
-volumul sistolic
-retenţia sau ingestia crescută de lichide volumul
circulant predispune la HTA
-hemoragie masa sanguină tendinţa la
prăbuşirea p.a.
-vâscozitatea sângelui -factor sanguin de modificare a rezistenţei vasculare periferice
-fricţiunile dintre elementele seriei roşii şi pereţii arteriolari
contribuie la reglarea rezistenţei crescute la flux din teritoriile
vaselor de calibru mic, cu consecinţe importante asupra presiunii
generale arteriale
-ex. tendinţa la HTA a subiecţilor cu poliglobulie hipoxică
normală (altitudine) sau patologică
VALORILE PRESIUNII ARTERIALE LA OM
-determinarea p.a. –cu metode directe şi indirecte
-intravasculare -cateter intraarterial conectat la un aparat de măsurare şi înregistrare
-se înregistrează 3 tipuri de unde:
-oscilaţii de -gradul I -origine cardiacă
-determinate de expansiunea ritmică a pereţilor arteriali produsă
de activitatea pulsatilă a inimii
-gradul II -de tip respirator
-tendinţa de creştere a undelor cardiace sistolo-diastolice în
timpul inspiraţiei, urmată de revenirea lor la normal în expiraţie
-12 –16 / min în repaus
-apar datorită relaţiilor intracerebrale directe la nivel bulbar dintre
centrul respirator şi centrul cardioaccelerator
-gradul III -vasomotorii
-descrise de Traube-Hering-Mayer
-frecvenţa 2 – 3 / min
-datorate variaţiei de excitabilitate a centrilor vasomotori din
bulb
-durata: ~ 10 sec
-intervalul dintre acestea: 25 sec
-de uz curent în practica medicală
-metoda: palpatorie, auscultatorie şi oscilometrică
1. Metoda palpatorie (Riva-Rocci)
-măsurarea numai a presiunii sistolice prin perceperea pulsului la una din arterele situate
sub locul de aplicare a manşetei tensiometrului
a. humerală a. radială
2. Metoda auscultatorie
-introdusă de Korotkof (1915) şi perfecţionată de Vaquez-Laubry
-determină presiunea sistolică şi diastolică, în funcţie de caracteristicile zgomotelor ce pot
fi percepute cu ajutorul unui stetoscop plasat sub manşeta tensiometrului la nivelul braţului
-comprimarea braţului până la întreruperea circulaţiei (pmanşon depăşeşte pmax) nu se percep sunete
- artera comprimată parţial cu ajutorul manşetei curgere turbulentă a sângelui zg.
-primul zgomot apărut la decomprimarea progresivă a manşetei, denumit de Korotkof „ton arterial” , corespunde presiunii sistolice (maxime), care, depăşind forţa exercitată de manşetă forţează sângele să se deplaseze prin regiunea comprimată
-acest prim zgomot devine tot mai puternic, apoi capătă un caracter suflant pentru a scădea în intensitate până la dispariţie
- presiunea diastolică (minimă) apare când intensitatea zgomotului a scăzut brusc devenind slab şi asurzit
-1- presiunea manşetei pneumatice depăşeşte p.a.: nu se aud sunete
-2- primul sunet se aude la presiunea sistolică (maximă)
-3- sunetele sunt intermitente şi se aud pe măsură ce p.a. depăşeşte ciclic presiunea
manşetei
-4- ultimul sunet se aude la presiunea diastolică (minimă)
-5- presiunea sângelui depăşeşte presiunea manşetei: nu se aud sunete
-valorile normale ale p.a.: 90 - 140 mm Hg sau 12 - 19 kPa
3. Metoda oscilometrică
-imaginată de Pachon care a descoperit că pulsul arterial prezintă oscilaţii maxime la o presiune medie: indice oscilometric
-manometru de măsurare a presiunii realizate în manşetă şi o capsulă aneroidă ce indică în paralel amplitudinea oscilaţiilor sistolo-diastolice
-oscilaţiile ating o amplitudine maximă la ~ 85 –100 mm Hg (presiunea medie)
-reducerea oscilaţiilor este un semn de irigaţie deficitară şi are valoare diagnostică, terapeutică şi prognostică în arterite şi gangrene
presiune sistolică presiune diastolică
(mm Hg) (mm Hg)
Bărbat 110 – 130 60 – 80
Femeie 100 – 120 60 – 70
-există fluctuaţii diurne ale presiunii sistolice de 5 – 10 mm Hg (presiunea sistolică este
mai ridicată după masa decât dimineaţa)
-în sistemul internaţional de măsuri: p.a. = 9,3 – 16 kPa
-vârstă - nou-născut Pm = 40 mm Hg
-1 lună Pm = 80 mm Hg
-10 ani 100 / 65 mm Hg
-pubertate -valorile adultului
-60 ani 160 / 100 mm Hg
-în perioada digestiei Ps creşte cu 6 – 8 mm Hg datorită -reîntoarcerii venoase mari
-absorbţiei de lichide
persistă ~ 1 oră
-ortostatism -Pd este mai ridicată ca în clinostatism; Ps creşte mai puţin
-la 10 sec de la ridicarea în picioare Ps cu 5 – 40 mm Hg
declanşarea reacţiilor sinocarotidiene şi cardioaortice ce restabilesc p.a.
în 30 sec., compensând astfel gravitaţia
-efort fizic -este influenţată cel mai mult p.a.
-Ps la 150 – 175 mm Hg
-Pd de la 80 mm Hg la 60 mm Hg
la 100 – 110 mm Hg înainte de efort
-după efort presiunea revine la normal în 1 – 5 min
-emoţii - secreţia de adrenalină forţa de contracţie a inimii
tonusul vascular p.a.
-expunerea la frig frison termic (contracţii susţinute izometrice) p.a.
-somn paradoxal - p.a. la 200 / 105 mm Hg
-somn liniştit Ps cu 15 –30 mm Hg prin scăderea tonusului centrilor vasomotori
-expunerea la cald -p.a. datorită vasodilataţiei periferice
-sângele propulsat în aortă în sistolă generează o undă de presiune care se deplasează de-a lungul pereţilor arteriali până la arteriole
-această undă de presiune provoacă o expansiune a pereţilor arteriali, palpabilă prin comprimarea vasului pe un substrat rigid
-pulsul arterial = induraţia pasageră a arterei produsă de unda de presiune
-înregistrarea pulsului arterial se face cu sfigmografe, iar grafica obţinută se numeşte sfigmogramă:
linie ascendentă -unda anacrotă -corespunde cu sistola
linie descendentă -unda catacrotă -incizura -închiderea valvei aortice de prima
undă retrogradă
-unda dicrotă -sângele care destinde din
nou peretele aortei determină
noi vibraţii
-propagarea undei pulsului spre periferie determină 3 modificări:
-componentele de înaltă frecvenţă ale pulsului (incizura) sunt atenuate şi dispar
pe parcursul vaselor arteriale (ex.: incizura nu apare dincolo de a. femurală)
-porţiunea sistolică a undei pulsului devine mai amplă (a) la periferia aortei
datorită -creşterii rigidităţii vaselor
-sumării la unda principală a undelor reflectate din zona bifurcaţiei vaselor
-modificările de contur ale undei pulsului sunt pronunţate la tineri şi diminuă cu
vârsta (la vârstnici cu ateroscleroză severă-unda pulsului poate fi transmisă
aproape neschimbată de la aortă la periferie)
-depăşeşte cu mult curgerea sângelui
- 5 m/s în aortă
- depinde de -distensibilitatea vaselor
-grosimea pereţilor vasculari
-rază
-cu cât pereţii vasului sunt mai rigizi şi mai groşi şi cu cât vasul are raza mai mică, unda pulsului se răspândeşte mai rapid
-arterele mici -au peretele mai rigid unda pulsului are o viteză mai mare = 15 m/s
- pulsul nu depăşeşte de obicei zona arteriolelor şi numai în condiţii deosebite poate apărea în capilare: -când diferenţa dintre Ps şi Pd este foarte mare -insuficienţa aortică
-persistenţa ductului arterial
-când arterele mici şi arteriolele sunt dilatate -după o baie caldă se poate vedea
pulsul capilar prin comprimarea
extremităţii distale a unghiei
-pulsul prezintă -frecvenţă
-ritm
-amplitudine
-duritate
-celeritate (ascuţime, adică viteza de creştere a presiunii)
CIRCULAŢIA VENOASĂ SISTEMICĂ
-după ce a cedat O2 şi substanţele nutritive la nivelul reţelei capilare, sângele încărcat cu CO2 se întoarce prin vene în inima dreaptă de unde va fi pompat apoi în mica circulaţie pentru a fi din nou oxigenat
-al doilea rol al venelor: -depozit, rezervor sanguin
* introducerea a 1000 ml ser uman intraarterial 5 – 10 % rămân în circulaţia
sistemică, restul se depozitează în sistemul venos
* datorită volumului şi distensibilităţii venoase superioare arterelor, peste 75% din masa
sanguină se găseşte în vene
* artere: 750 ml sânge
vene: 2800 – 3500 ml sânge
-conducte fibro-musculare a căror calibru creşte de la periferie spre inimă
-la nivel periferic -venele rezultă din confluarea segmentului venos al capilarelor în venule -spre deosebire de artere, venele -sunt mai numeroase
-conţin mai puţine fibre musculare netede
-au pereţii mai subţiri
-lumenul şi distensibilitatea este mai mare
-venele -mici -predomină fibre musculare
-mari -predomină fibre elastice
Contractilitatea -determinată de prezenţa fibrelor musculare netede
-specifică venelor de calibru mic şi mijlociu
-tonusul venos este determinat de -impulsurile simpatice
-factori umorali -excitatori
-inhibitori
-variaţiile tonusului venular controlează rezistenţa postcapilară,
ajustând cu sfincterul precapilar presiunea în capilare
Extensibilitatea -de 6 – 10 ori mai mare decât la artere
(volumul venelor este de 3 ori mai mare decât al arterelor)
-complianţa venoasă: distensibilitate x volum = 24 ori superioară
celei arteriale
PULSUL VENOS
= pulsaţiile ritmice ale venelor mari din apropierea inimii datorate variaţiilor de presiune din interiorul AD transmise retrograd
-înregistrarea pulsului venos
-în clinostatism
-2 tuburi Marey -unul fixat pe jugulară, celălalt aşezat pe un tambur înscriitor
-azi: proiectarea unui fascicol luminos pe v. jugulară ce pulsează, lumina este
reflectată pe o celulă fotoelectrică
grafica = flebogramă -2 tipuri distincte de modificări de presiune:
-respiratorie -inspiraţie -amplitudinea undelor pentru că
venele -externe -au tendinţa la colabare
-intratoracice -se destind
-expiraţie -invers
-cardiacă -variaţiile de presiune cardiacă se trădează prin deflexiuni (+):a, c, v şi (-):x, y
a -corespunde sistolei atriale
-presiunea creşte în atriu şi retrograd în
venele mari
c -sincronă cu QRS
-dată de contracţia izovolumetrică ventriculară ce bombează
planşeul A-V spre atriu
x - în faza de contracţie izotonică ventriculară
-planşeul AV se deplasează spre vârful inimii, presiunea din atriu
v -apare în relaxarea izovolumetrică
-realizată prin revenirea planşeului A-V spre atriu
y -datorită scăderii presiunii intraatriale la deschiderea valvelor A-V
-flebograma dă indicaţii asupra activităţii AD
PRESIUNEA VENOASĂ
= presiunea exercitată de masa circulantă asupra sistemului venos
marea circulaţie -presiunea venoasă scade de la periferie spre venele mari şi AD
-clinostatism -capilare venoase: 12 mm Hg
-vene mici: 7 – 8 mm Hg
-vene mijlocii: 3 – 4 mm Hg
-vene mari şi AD: 0 mm Hg
-1,5 mm Hg -2 mm Hg
- 4 mm Hg în inspir forţat
-în comparaţie cu presiunea venoasă centrală, presiunea venoasă periferică
prezintă mari variaţii în funcţie de teritoriul urmărit
-ortostatism -aceste variaţii oscilează între -10 mm Hg în sinusul sagital
şi + 90 mm Hg la nivelul venelor plantare
mica circulaţie -capilare pulmonare: 6 – 8 mm Hg
-AS: 4 – 5 mm Hg
-datorită acestui fapt presiunea hidrostatică în teritoriul alveolo-capilar pulmonar
este inferioară presiunii coloidosmotice ce determină predominenţa proceselor
de resorbţie faţa de cele de difuziune şi deci evitarea transudatelor pulmonare în
condiţii normale
-în clinostatism, cu segmentul venos explorat aşezat la nivelul AD pentru a evita reacţiile cardio-vasculare declanşate de stimularea reflexului Bainbridge (zona tricuspidiană)
-manometru cu apă -are ataşat un ac gros introdus în vena plicii cotului
-presiunea venoasă centrală -determinată cu ajutorul cateterismului cardiac a AD
-presiunea venoasă periferică: 7 – 15 cm H2O
-peste 25 cm H2O -patologic -insuficienţa venoasă: 40–60 cm H2O
-activarea circulaţiei dilată capilarele cantităţi mai mari de sânge trec
din sistemul arterial în sistemul venos
-efort fizic
-emoţii
-când predomină simpaticul cu efectul său vasoconstrictor
-trecerea din clino- în ortostatism creşterea normală a presiunii venoase în
jumătatea inferioară a corpului până la +90 mm Hg
staza şi edemul postural la sedentari
-ingestia exagerată de lichide masa sanguină tranzitorie a pres. Venoase
-apare la creşterea presiunii intratoracice provocată de expirul forţat cu glota închisă
(proba Valsalva) ce scade afluxul venos spre inima dreaptă
-eforturi intense de ridicare, împingere sau tragere ce necesită fixarea cutiei toracice
CIRCULAŢIA SÂNGELUI ÎN VENE
-întoarcerea sângelui venos în AD este rezultatul participării mai multor factori:
I. Factorul principal: forţa de contracţie a inimii
-principalul factor ce întreţine un gradient de presiune între capetele sistemului venos
-după oprirea inimii, în vase mai rămâne o presiune de 7 – 10 mm Hg datorită cantităţii
mai mari de sânge faţă de volumul aparatului circulator
-diferenţa de presiune dintre cele două extremităţi ale sistemului venos este mică (în comparaţie cu sistemul arterial), dar este suficientă pentru a asigura, împreună cu factorii adjuvanţi ai întoarcerii venoase, deplasarea centripetă a sângelui spre inima dreaptă
I I. Factori adjuvanţi:
1. aspiraţia toracică
-în inspiraţie-coborârea diafragmului -comprimă viscerele şi vasele din abdomen,
unde presiunea creşte de la 2 mm Hg la
15 – 20 mm Hg (în graviditate, ascită)
-apasă asupra viscerelor abdominale, teritoriul
splanhnic forţând deplasarea sângelui spre AD
-se accentuează presiunea (-) intratoracică
inspir obişnuit de repaus: - 4 mm Hg - 10 mm Hg
presiunea (-) distensia venelor cave şi AD care au pereţi
subţiri şi distensibili , urmată de rezistenţei la flux şi
activarea scurgerii sângelui venos de la periferie spre cord
presiunii intraabdominale, dublată de presiunii intratoracice
realizează o veritabilă pompă respiratorie
2. aspiraţia inimii -se produce datorită rolului de pompă aspiratoare
-sângele venos este aspirat în cavităţile cardiace în:
faza de ejecţie ventriculară -când presiunea intraatrială este redusă
diastolă -presiunea (-) intraventriculară realizează vidul postsistolic
prin coborârea planşeului A-V (beneficiarul principal este
v. cavă inf. pentru că la v. cavă sup. acţionează gravitaţia)
3. gravitaţia -influenţează circulaţia din extremitatea superioară a capului
-presiunea scade cu 0,77 mm Hg pentru fiecare centimetru deasupra atriului
-venele din regiunea cervicală- colabează când presiunea venoasă coboară
sub 0 mm Hg
-sinusurile durale au pereţi rigizi nu pot colaba în ortostatism sau
poziţie şezândă presiunea din sinusul sagital poate ajunge la - 10 mm Hg
!!! pericolul emboliei cu aer când unui copil ţinut în picioare i se face
puncţia sinusului venos
-ortostatism - în venele situate dedesubtul inimii presiunea creşte cu atât mai
mult cu cât vasul se află mai departe de inimă (ex.: regiunea
calcaneană -presiunea venoasă ajunge la 85 - 90 mm Hg )
4. valvele venoase -numai în extremitatea membrelor inferioare
-forma ~ cuiburi de rândunică
-la o distanţă de 2 – 7 cm
-se opun scurgerii retrograde a sângelui
-rol: fragmentează coloana de sânge
-graviditate presiunea venoasă
-ortostatism prelungit
supradestinderea pereţilor venoşi
scoaterea din funcţie a valvelor venoase
dilatări venoase permanente = varice
5. contracţiile izotonice ale musculaturii scheletice
-favorizează circulaţia venoasă în sens centripet
-dacă o persoană staţionează în ortostatism, presiunea venoasă a extremităţilor ajunge la
90 mm Hg în 30 sec
-după 2 sec de mişcare (contracţii izotonice) presiunea coboară la 50 mm Hg, iar după
un mers îndelungat la 25 mm Hg
-imobilizare 15 min. în ortostatism scade volumul plasmatic cu 20 % prin pierderea
de lichide în interstiţiu
-mişcarea produsă de contracţiile musculare evită -acumularea cataboliţilor acizi
-apariţia -edemelor
-fenomenului de oboseală
-pompa musculo-venoasă reduce -volumul de sânge din vene
-acumulările tisulare de apă şi cataboliţi acizi
comportându-se ca o adevărată inimă periferică
6 . tonusul capilar - tonusului capilar împiedică deplasarea sângelui din
teritoriul arterial spre cel venos,
reducând întoarcerea venoasă
- tonusului capilar activează fluxul sanguin dinspre artere
spre vene
REGLAREA CIRCULAŢIEI VENOASE
-întoarcerea venoasă este reglată şi adaptată la necesităţi pe cale nervoasă şi umorală
Reglarea nervoasă
-asigură reacţii venoase prompte de natură simpatică
-fibrele simpato-adrenergice venoconstrictoare - bine reprezentate în sistemul venos din
organism
-fibrele parasimpatice venodilatatoare -acţionează doar în teritoriul cefalic şi pelvin
-venomotricitatea reflexă -consecinţa stimulării baroreceptorilor din zonele reflexogene:
sinocarotidiene, cardio-aortice şi din AD
-constă mai ales în descărcări predominant simpatice cu
participarea centrilor vasomotori bulbari
-îmbunătăţeşte performanţele pompei cardiace în adaptările la
diverse solicitări loco-regionale şi generale
-reflexul antidromic de axon -provocat de stimularea fibrelor senzitive din teritoriul
respectiv
Reglarea umorală
-factorii vasoconstrictori şi vasodilatatori sunt în linii mari aceeaşi pentru teritoriul venos şi cel arteriolo-capilar, excepţie: histamina -determină constricţie în teritoriul venulelor, realizând o stază capilară
c atecolaminele, angiotensina, vasopresina vasoconstricţie
a cetilcolina, cataboliţii acizi, plasmakininele, PGA, PGE vasodilataţie
serotonina -influenţează diferit patul vascular cutanat sau splanhnic:
tegumentul feţei capilaro- şi venodilataţie
organele splanhnice şi rinichi vasoconstricţie cu ischemie şi necroză
-ca şi în alte teritorii, factorii de reglare umorali menţin tonusul bazal al venelor şi produc reacţii circulatorii adaptative cu participare venoasă, potenţând şi prelungind în timp efectele reglării neuro-reflexe
ÎNTREBĂRILE PENTRU EXAMENE LA CURSUL DE RECICLARE A MEDICILOR
BIBLIOGRAFIA CONCURSULUI PENTRU OCUPAREA FUNCŢIILOR PUBLICE VACANTE Î NBIROUL
CHISINAU WINES & SPIRITS CONTEST’ 2012 CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE
Tags: circulaţia în, -favorizează circulaţia, cursul, ridicată, presiune, sistemul, circulaţia