PROCEDURA JURIDICA SI CAPCANELE LIMBAJULUI ECONOMIC – SEMINARUL 4

3 PROCEDURA 03 SOLICITARE LICENŢĂ PENTRU SERVICIUL
ANATOMIEPATOLOGICA PROCEDURA OPERAŢIONALĂ PRIVIND PUNEREA IN LUCRU A
(MARCA DA BOLLO) ALLEGATO 2) MANIFESTAZIONE DI INTERESSE PROCEDURA

1 DESCRIEREA PROCEDURII OPERAŢIONALE 81 GENERALITĂŢI PROCEDURA OPERAŢIONALĂ STABILEŞTE
13 IBERIAN MODEL UNITED NATIONS PROCEDURAL GUIDE AND
2 PROCEDURA POBIERANIA TRANSPORTU I PRZECHOWYWANIA MATERIAŁU DO BADANIA

Care sunt capcanele perioadei de gratie oferite de bancheri

PROCEDURA JURIDICA SI CAPCANELE LIMBAJULUI ECONOMIC – Seminarul 4


Structura seminarului :

I. Introducere

II. Capcanele contractelor de credit

III. Capcanele contractelor incheiate cu operatorii de telefonie

IV. Capcanele din contractele incheiate la achizitia unui imobil

V. Capcanele contractului de inchiriere imobiliara

VI. Capcanele din contractele de leasing auto

VII. 10 capcane din dosarele de finantare europeana


Cuvinte cheie : clauza abuziva, contract comercial, credit bancar, contract de inchieriere, concurenta neloaiala, capcane legislative


--------------------ORA 1--------------------


I. Introducere

Orice contract trebuie sa reprezinte o formula juridica de colaborare a cel putin doua parti pentru a realiza un beneficiu comun (pentru fiecare parte) si nici pe departe acestea nu trebuie sa reprezinte un punct de intalnire a unor interese divergente si cu atat mai putin un prilej (loc) de inavutire nejustificata a uneia dintre parti, in detrimentul celeilalte.

Astfel, chiar daca partile unui contract (in special cele comerciale) sunt animate de dorinta realizarii unui castig, totusi, acestea pentru atingerea telului propus, trebuie sa actioneze cu buna-credinta, excluzand orice cale ilicita ori care ar fi lipsita de buna-credinta. Se mai impune a reaminti ca in orice contract (excluzand cele care sunt cu titlu gratuit) trebuie sa existe o echivalenta a prestatiilor, acestea pornind de la premisa ca fiecare parte (a contractului) in momentul in care se obliga (incheie contractul), are in vedere contraprestatia celeilalte, pe care urmeaza a o primi, asadar se impune a se pastra o apropiere valorica intre prestatii (nu se cere, evident o egalitate matematica).

Cu toate acestea, nu putine sunt situatiile in care unii comercianti se dedau la anumite acte ce sa infranga acest principiu al bunei-credinte, care trebuie sa domine materia contractelor si pe calea unor clauze (uneori inserate in contract in asa fel incat sa nu fie observate, ori chiar adevarate capcane lingvistice), isi creeaza o situatie cu mult mai profitabila decat cea a cocontractantului, evident pe seama acestuia din urma. Intr-un cuvant, ne aflam in fata unui abuz de drept manifestat in materia contractuala.

Tocmai in interesul combaterii unor asemenea acte de abuz, Legea 139/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori, la art. 1 alin. (3) stipuleaza expres ca: „Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii” mai departe la art. 6 din acelasi act normativ se arata ca: „clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului.”

Astfel aceasta lege vizeaza acele contracte incheiate intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii. Prin notiunea de comerciant se intelege orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, precum si orice persoana care actioneaza in acelasi scop in numele sau pe seama acesteia. Iar prin „consumator” se va intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale.

Totodata, legea defineste in mod general notiunea de clauza abuziva, respectiv ca fiind o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul, creeand in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

In egala masura, trebuie subliniat faptul ca daca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legii pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.

In situatiile in care se sesizeaza existenta unor clauze abuzive in contracte, consumatorii au dreptul de a solicita constatarea caracterului abuziv al acestora, urmand ca in raport de dispozitiile cuprinse in art. 6 din Legea 193/2000 aceste clauze sa nu mai produca efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului.

Astfel, consumatorul se poate adresa organelor abilitate ale statului in privinta protectiei consumatorului, precum si in conditiile art. 14 din lege, dreptul de a se adresa organelor judecatoresti in conformitate cu prevederile Codului Civil si ale Codului de procedura Civila.


II. Capcanele contractelor de credit

Contractele bancare, desi sunt incheiate intre doua parti, contin obligatii doar pentru una dintre acestea, respectiv clientul. Prin semnarea acestor contracte, clientul adera nu numai la clauzele exprese ale contractului, ci si la conditiile generale ale bancii, la conventiile si regulile profesionale bancare pe care, de cele mai multe ori, nu le cunoaste. Pentru ca prevederile legale in domeniu sunt putine si chiar lacunare, reprezentantii institutiilor bancare profita din plin si au creat o adevarata practica din a furniza cat mai putine informatii viitorilor clienti. In tot acest timp, bancile comerciale nu au nici un fel de obligatie de a raspunde pentru neindeplinirea propriilor angajamente, precum nefurnizarea informatiilor, a graficului de rambursare, furnizarea incorecta a informatiilor sau nefunctionarea echipamentelor unitatilor bancare

In practica incheierii contractelor bancare sunt utilizate, fara exceptie, formularele tipizate redactate de bancile comerciale, cu clauze nenegociabile. Prin semnarea acestor contracte, clientul adera nu numai la clauzele exprese ale contractului, ci si la conditiile generale ale bancii, la conventiile si regulile profesionale bancare pe care, de cele mai multe ori, nu le cunoaste si nici nu are de unde sa le cunoasca. Prima si cea mai importanta problema in aceasta privinta apare atunci cand clientul semneaza un contract ale carui clauze nu le citeste, deci nu le cunoaste. Pentru ca prevederile legale in domeniu sunt putine si chiar lacunare, reprezentantii institutiilor bancare profita din plin si au creat o adevarata practica din a furniza cat mai putine informatii viitorilor clienti. Cei mai multi dintre clienti semneaza ca primarul, aruncand o privire de ansamblu pe aranjarea in pagina a clauzelor contractuale. Mai grav este ca se ajunge intr-o astfel de situatie, in unele cazuri, din cauza consultantilor bancari, care considera ca nu este necesar ca respectivii clienti sa citeasca inainte de a semna, ci dupa.

Clientul, singurul care se obliga

Contractele bancare, desi sunt incheiate intre doua parti, contin obligatii doar pentru una dintre ele, respectiv clientul. In tot acest timp, bancile comerciale nu au nici un fel de obligatie de a raspunde pentru neindeplinirea propriilor angajamente, precum nefurnizarea informatiilor, a graficului de rambursare, furnizarea incorecta a informatiilor sau nefunctionarea echipamentelor unitatilor bancare. Clientul este, in final, cel care isi asuma corectitudinea informatiilor primite sau lipsa acestora. "Detinatorul recunoaste faptul ca, inainte de semnarea prezentului contract, banca i-a prezentat tipurile de contracte pe care le ofera, tipul si suma totala a liniei de credit acordata pe cardul de credit, luand in calcul situatia sa financiara, avantajele si dezavantajele, precum si scopul liniei de credit", este prevazut intr-una din clauzele finale ale unui contract de credit de la o banca comerciala. Una dintre clauzele care pun mari probleme clientilor se refera la posibilitatea bancii de a modifica, in mod unilateral, rata dobanzii. Cele mai multe dintre institutiile de credit nu isi asuma nici o obligatie de informare asupra modificarii dobanzii de referinta, care apartine tot clientului. "Avand in vedere faptul ca dobanda poate varia in functie de indicele de referinta, informatie publica, imprumutatul este obligat sa urmareasca fluctuatiile indicelui de referinta. Noua dobanda se va aplica indiferent daca imprumutatul se prezinta sau nu la banca in vederea ridicarii Graficului de Rambursare, banca fiind exonerata de orice obligatie sau informare", se arata intr-un contract de credit al unei banci. Daca insa banca modifica marja, conform deciziei sale, clientul va fi anuntat de noile modificari printr-o scrisoare, in care ii este prezentat noul grafic de rambursare. In cazul in care clientul nu este de acord cu aceste modificari, este obligat sa restituie restul de credit datorat si dobanzile datorate pana la data platii, in termen de 30 de zile.

Capcanele perioadei de gratie oferite de banci

Multe dintre produsele oferite populatiei de catre banci au prevazuta o perioada de gratie, in care clientul nu trebuie sa achite diverse costuri. Ganditi-va insa de doua ori cand vi se face o astfel de propunere, pentru ca in final tot banca este cea care iese in castig. In plus, deseori un produs cu o perioada de gratie ajunge sa fie per total mai scump decat unul similar, dar fara interval de gratie.

In cazul cardurilor de credit, perioada de gratie reprezinta un interval pe parcursul caruia, pentru platile efectuate nu se percepe dobanda. Atentie insa la capcane! Modul cum bancile calculeaza perioada de gratie va poate face probleme, in cazul in care nu cititi cu atentie "indicatiile" primite. "Ceea ce trebuie precizat este faptul bancile practica un interval de acordare a acestei perioade de gratie. In general, atunci cand calculeaza perioada de gratie, acestea pornesc de la premiza ca tranzactiile se efectueaza in prima zi a lunii", explica analistii financiari.

Perioada afisata este cea maxima pentru a beneficia de aceasta, care poate varia intre 18 si 60 de zile, trebuie folosit creditul in prima zi a acestui interval. Daca banca are intervalul 1 - 20 a lunii urmatoare, perioada de gratie se calculeaza in functie de acest interval, mai arata sursa citata. Platilor efectuate pe data de 1 a lunii in curs - se ia in calcul o luna de 30 de zile - nu li se va percepe dobanda pana pe data de 20 a lunii urmatoare, posesorul beneficiind astfel de intreaga perioada de gratie de 50 de zile.

"Daca se efectueaza o plata la comerciant pe data de 28 a lunii in curs - am luat in calcul tot o luna de 30 de zile - pentru suma cheltuita se va percepe dobanda tot incepand cu data de 20 a lunii urmatoare, utilizatorul cardului beneficiind in acest caz numai de 22 de zile de gratie. Daca pana la sfarsitul perioadei de gratie -in cazul prezentat, data de 20 a lunii urmatoare - posesorul cardului nu achita intreaga suma consumata din credit, acesta trebuie sa returneze bancii suma minima lunara care trebuie se calculeaza in general ca un procent din creditul total utilizat", explica analistii. Daca aceasta suma minima nu este rambursata, posesorul cardului risca sa plateasca penalitati. Perioadele de gratie disponibile in acest moment pe piata variaza intre 18 si 60 de zile.


III. Capcanele contractelor incheiate cu operatorii de telefonie

Extrem de multi consumatori romani se plang de faptul ca isi prind urechile in clauzele stufoaselor contracte pe care sunt pusi sa le semneze cu operatorii de telefonie mobila, iar reclamatiilor lor curg catre ANPC, dar mai ales Justitiei pentru a cere declararea ca abuzive a acestor clauze contractuale si plata de daune , aceasta fiind singura cale de a reusi sa schimbam mentalitatea acestor operatori de telefonie mobila.

Incheierea unui contract cu un operatorie de telefonie nu este lipsita de surprize. Am putea spune chiar ca este un adevarat labirint de clauze, din care "muritorul de rand" rar gaseste "puterea" sa iasa. De ce spunem asta: multi dintre cei ce incheie astfel de contracte nu citesc ce semneaza. Si se trezesc ca au de platit sute si mii de roni pe care intr-un fel sau altul nu ii datoreaza.

Daca nu isi achita factura la timp, omul nici nu se gandeste ce-l asteapta. Majoritatea operatorilor de telefonie  percep penalitati de intarziere pentru plata  facturii peste termenul limita prevazut. Asa ca fiecare zi de intarziere la plata facturii genereaza aceste penalitati, care se acumuleaza in contul clientului. O situatie de acest gen conduce la suspendarea telefonului clientului. Daca insista si nu isi achita factura nici in termenul stipulat in contract pentru aceasta situatie, postul telefonic este desfiintat pentru neplata. Dupa o perioada, clientul doreste sa se reconecteze dar afla cu stupoare ca, pe langa factura ce o avea de platit, se trezeste ca are de achitat o suma astronomica reprezentand penalitati de intarziere (conform majoritatii contractelor, operatorii percep penalitati de 1% pe zi de intarziere din suma totala de plata). Penalitatile nu sunt percepute doar pentru factura pe care a refuzat sa o achite, ci s-au adunat in timp de la celelalte facturi neachitate in termen.

Din cele prezentate reiese prima capcana, cea a penalitatilor de intarziere. Nici unul dintre operatorii de telefonie nu incaseaza aceste penalitati de intarziere in urmatoarea luna celei pentru care s-au generat aceste penalitati. Si acestea cresc, si cresc, de la o luna la alta, ajungand la acele sume astronomice de care vorbeam. Astfel ca in situatia data clientul se vede pus in imposibilitatea de a putea achita un debit imens pentru buzunarul sau, format din valoarea facturii plus penalitatile de intarziere care nu de putine ori ajung la de doua, trei sau chiar patru ori mai mare decat suma initiala facturata. Sa dam un exemplu concret: un client are de plata o factura in valoare de 100 RON. Pentru o luna de intarziere la plata clientul ar avea deja de achitat 30 RON penalitati de intarziere. Nu i se comunica acest lucru. In timp toate aceste sume se aduna astfel ca dupa un an are deja de plata 360 RON doar penalitati de intarziere.  Iar operatorii sunt protejati de acea clauza contractuala pe care clientul a acceptat-o prin semnatura sa. Chiar daca legea spune clar ca cuantumul penalitatilor nu trebuie sa depaseasca valoarea debitului initial, contractul este legea partilor si asta e. El crede ca nu are ce sa faca insa exista legi care protejeaza consumatorii romani , si in plus in asemenea cazuri se pot adresa Justitiei pentru a cere atat stoparea curgerii penalitatilor cat si acordarea unor termene de gratie judecatoresti pentru plata debitelor restante acumulate.

Omul stie ca a incheiat contractul pe un an de zile. Dupa multele peripetii prin care trece in acest an se hotaraste sa rezilieze contractul, pentru ca nu il multumesc serviciile companiei de telefonie. Suna la departamantul de relatii cu clientii si isi anunta intentia de reziliere. I se raspunde ca da, se rezolva. Dupa un timp, o luna in majoritatea cazurilor, de la data solicitarii rezilierii, telefonul este inchis. Dupa alte 2 saptamani vine si notificarea prin care este informat ca trebuie sa–si achite restantele din cauza carora a fost intrerupt telefonul. Ce restante, daca acesta  anuntase telefonic ca nu mai doreseste continuarea contractului? Surpriza … o alta capcana: depunerea unei cereri de reziliere intr-o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile inainte de implinirea duratei contractuale, trimisa prin posta cu confirmare de primire. In caz contrar clientul este obligat sa achite o taxa (de fapt tot o penalitate) de nerespectare a duratei contractuale, in valoare de 200 USD la unii operatori de telefonie , pentru fiecare numar de telefon alocat clientului. Clientul indignat ca nu i-a fost specificat acest lucru la momentul semnarii contractului cere explicatii. Bineinteles i se baga sub nas contractul pe care l-a semnat, fara sa-l citeasca. Si pe care oricum nu-l putea modifica. Pentru ca operatorii de telefonie au avut grija sa-si redacteze contractele cadru foarte bine. Cateva zile de intarziere peste acest termen de care vorbeam atrage neluarea in considerare a cererii de reziliere. Deja ne lovim de motive stupide am putea spune, mai ales in conditiile in care am avea de a face cu clienti care se afla in retea de 2 - 3 sau chiar 4 ani si care nu au beneficiat de nici un alt avantaj pentru acest lucru. Adica nimeni nu da doi bani pe faptul ca ani de zile au fost loiali unei retele de telefonie , pur si simplu esti ignorat.

Debitul clientului ajunge astfel la o fabuloasa suma formata din suma facturata pentru serviciile de telefonie, neachitata de catre client, penalitatile de intarziere si  taxa de nerespectare a duratei contractuale.

Prin toate aceste tertipuri contractuale operatorii nu urmaresc decat sa-si tina clientii fortat in reteaua lor, nedandu-le posibilitatea sa aleaga alt serviciu daca cel la care sunt abonati nu ii multumeste. Daca vor sa plece trebuie sa plateasca. Interesanta filozofie. Insa total indreptata impotriva unei politici normale pe care o companie de telefonie ar trebui sa o aiba fata de clientii sai si in general fata de consumatorii romani.

Pe langa toate acestea am putea sa mai mentionam graba cu care agentii companiilor de telefonie se "grabesc" sa incheie contractele cu diversii clienti, fara a avea rabdarea sa explice conditiile contractuale, astfel incat omul sa ia intr-adevar decizia corecta atunci cand semneaza contractul. De multe ori acesti agenti s-au multumit sa prezinte clientului doar ultima pagina a contractului, unde trebuia doar sa semneze, fara a i se permite sa citeasca contractul. Nu poate fi interpretata ca o scuza atitudinea clientului de a nu insista in citirea cu atentie a clauzelor contractuale si a cere lamuriri asupra punctelor neclare, dar atentia acordata clientului la momentul semnarii unui astfel de contract ar trebui sa devina o obisnuinta pentru reprezentantii operatorilor de telefonie.
Cu alte cuvinte … sa comunicam bine, dar cu atentie!











--------------------ORA 2--------------------

IV. Capcanele din contractele incheiate la achizitia unui imobil

Semnarea unui contract de vanzare cumparare pentru un apartament/casa reprezinta pentru multi dintre noi o experienta unica in viata. Tocmai de aceea ea trebuie analizata bine astfel incat, nu numai sa fim multumiti de alegerea facuta ci sa si preintampinam eventualele capcane juridice. Recomandarea in cazul unei astfel de semnari este prezenta unui avocat sau notar de incredere. Dar pana la a folosi serviciile unui astfel de consultant juridic este bine sa stim unele mici trucuri.

PROCEDURA JURIDICA SI CAPCANELE LIMBAJULUI ECONOMIC – SEMINARUL 4 PROCEDURA JURIDICA SI CAPCANELE LIMBAJULUI ECONOMIC – SEMINARUL 4 PROCEDURA JURIDICA SI CAPCANELE LIMBAJULUI ECONOMIC – SEMINARUL 4 PROCEDURA JURIDICA SI CAPCANELE LIMBAJULUI ECONOMIC – SEMINARUL 4 PROCEDURA JURIDICA SI CAPCANELE LIMBAJULUI ECONOMIC – SEMINARUL 4 PROCEDURA JURIDICA SI CAPCANELE LIMBAJULUI ECONOMIC – SEMINARUL 4 Orice contract sau antecontract trebuie sa aiba numar de inregistrare si data. Nu este suficienta precizarea de pe ultima pagina “prezentul inscris a fost semnat azi….la sediul X…”. Numarul de exemplare originale care se semneaza este iarasi un aspect important. Unul sau doua exemplare pentru Vanzator si Cumparator si unul pentru Avocat daca este atestat de unul. In cazul in care contractual trece prin notariat inca un exemplar original va merge la Cartea Funciara. Doar notarul are dreptul sa il depuna

Important: Daca cumparatorii sunt 2, 3, 4… (sot si sotie, amant si amanta) fiecare va primi cate un exemplar original!

Verificati inainte de semnare contractual. Nu acceptati stersaturi, corecturi, pagini lipsa. Cum verificati daca cele 5 sau 6 exemplare ale unui contract sunt identice? Usor: uitati-va din loc in loc la cuvintele de la inceputul si sfarsitul unui rand. In cazul in care pe vreun exemplar s-a introdus ceva ele nu vor mai coincide.

Articolele legate de PRET, TRANSE DE PLATA, OBLIGATII, TERMEN DE PREDARE, PENALITATI trebuie citite cu mare atentie.

Cine semneaza din partea vanzatorului trebuie sa aiba imputernicire din parte societatii; o hotarare AGA prin care se poate vinde bunul contractat sau imputernicire autentificata notarial. Aveti dreptul la o copie pentru a fi siguri ca persoana cu care semnati are acest drept . In cazul in care vanzatorul este cetatean strain trebuie precizat si numarul de pasaport!

Cereti EXTRAS DE CARTE FUNCIARA DE INFORMARE! Acest document care se poate obtine exclusiv de catre un notar va va arata exact situatia proprietatii. Are valabilitate 30 de zile si demonstreaza daca proprietatea este sau nu libera de sarcini (ipotecata), cine este proprietarul de drept care trebuie sa fie unul si acelasi cu vanzatorul.
In cazul achizitiei unui apartament in faza de proiect din contract vor face parte integranta ca si anexa Autorizatia de Construire, Schita Apartamentului, Lista de Finisaje. In ceea ce priveste Schita Apartamentului nu faceti confuzia cu schita comerciala care de obicei este data de dezvoltator clientilor (cea frumos colorata si decorata). Ea este schita in care sunt precizate cotele exacte, suprafetele –construita, utila, cota indiviza-, amplasarea pe etaj si in bloc. Va fi vitala in momentul in care faceti receptia apartamentului si o veti compara cu RELEVEUL = Măsurarea, desenarea si reprezentarea la scară a unei constructii. El se elibereaza de catre Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara (ANCPI) –atentie la stampile- doar dupa ce constructia este gata.

Atentie la toate clauzele care se refera la PRET

Cu cat este mai clar un contract cu atat veti dormi mai linistiti. De aceea atentie la:

V. Capcanele contractului de inchiriere imobiliara

De-a lungul timpului, legislatia locativa a fost inconsecventa, în sensul ca la un moment dat a consacrat reguli favorizând proprietarii în raport cu chiriasii care nu îsi îndeplineau obligatiile contractuale, iar ulterior a capatat tendinta de a favoriza chiriasii, în scopul declarat de ocrotire a principiului asigurarii stabilitatii dreptului de folosinta al acestora.

In legislatia actuala privind închirierea spatiilor proprietate privata, protectia chiriasilor este putin exagerata in raport cu protectia drepturilor proprietarului. In acest context, proprietarii tind sa-si suplineasca drepturile prin diferite clauze inserate in contractele de inchiriere locativa.

Pe fondul unui vid legislativ în domeniu, agentiile imobiliare percep un comision la fiecare contract de închiriere încheiat, care este, de obicei, de 100% din chiria lunara, comisionul fiind perceput în cote egale, 50% de la chiriasi si 50% de la proprietari. Din pacate, nu exista nicio reglementare legala care sa impuna o limita inferioara sau superioara a comisionului perceput de agentiile imobiliare. Acestea, cu cât sunt mai cunoscute si au clienti mai multi, cu atât percep un comision mai mare.

Un aspect care, în opinia noastra, nu este corect, îl constituie reprezentarea atât a chiriasului, cât si a proprietarului de catre aceeasi agentie imobiliara. Este clar ca din aceasta cauza acestea se afla într-un continuu conflict de interese, agentul imobiliar neavând niciun interes de a negocia o chirie mai mica pentru chirias, atâta timp cât el încaseaza un comision din valoarea contractului, iar acesta este mai mare cu cât valoarea contractului este, de asemenea, mai mare.

Clauze nelegale privind reparatiile

Conform legii, reparatiile de simpla întretinere cad în sarcina chiriasului din momentul intrarii în folosinta imobilului închiriat, iar reparatiile necesare pentru a mentine imobilul în stare de întrebuintare revin proprietarului pe tot parcursul derularii contractului de închiriere.

În practica însa, de cele mai multe ori, partile negociaza transferul reparatiilor ce revin proprietarului catre chirias. Trebuie stiut ca o astfel de clauza e nelegala, dispozitiile legii referitoare la obligatia proprietarului de a efectua pe contul sau reparatiile necesare pentru a mentine locuinta în stare de întrebuintare fiind imperative.
Asadar, chiar în situatia în care, în contractul de închiriere, astfel de reparatii au fost prevazute în sarcina chiriasului, acesta din urma are dreptul la retinerea sumelor aferente acestora din chiria datorata proprietarului.

Nici clauza din contract care obliga chiriasul sa recunoasca sau sa plateasca în avans proprietarului orice suma cu titlu de reparatie în sarcina proprietarului nu este legala, fiind nula conform legii. În practica însa, prevederea legala care sanctioneaza cu nulitatea aceasta clauza este relativ usor eludata de proprietari prin calificarea sumei datorate de chirias ca fiind chirie sau cheltuieli de administrare.

Cheltuielile de intretinere neachitate la termen

Legea prevede ca plata cheltuielilor de întretinere si a cheltuielilor comune (ex. lucrari aferente casei scarii, acoperisului, subsolului, ascensorului, consum de apa, gaz etc.) cad în sarcina proprietarului, fiind incluse în cuantumul chiriei. Obligatia de plata a acestora se transfera în sarcina chiriasului doar daca prin contractul de închiriere încheiat între parti s-a prevazut expres ca acesta va achita cota-parte din cheltuieli ce revine proprietarului.

În cazul în care partile nu au prevazut în scris o astfel de clauza, întelegându-se doar verbal cu privire la plata de catre chirias a cheltuielilor de întretinere si a cheltuielilor comune, iar cuantumul chiriei nu a fost gândit pentru a acoperi aceste cheltuieli, proprietarul este expus riscului neplatii de catre chirias a acestora.
Într-o astfel de situatie, proprietarul nu are la îndemâna nicio posibilitate si nu se poate prevala de nicio dispozitie legala sau contractuala pentru a-l obliga pe chirias sa respecte întelegerea initiala. Câta vreme chiriasul plateste chiria la timp si în cuantumul convenit, proprietarul trebuie sa-i lase în folosinta imobilul pe întreaga perioada a contractului de închiriere.

Clauze nule privind plata impozitului pe chirie

Majoritatea proprietarilor impun chiriasilor, prin contract, obligatia de a le plati impozitul pe chirie, desi, potrivit Codului Fiscal, plata impozitului pe chirie este în sarcina proprietarului. O astfel de clauza este nula deoarece suma platita de catre chirias în contul impozitului proprietarului constituie, în final, tot un venit al acestuia, pentru care proprietarul datoreaza impozit.

Introducerea unei astfel de clauze în contract expune proprietarul nu doar la riscul nerespectarii acesteia de catre chirias, dar mai ales la sanctiuni de natura penala.

Consecintele lipsei unui contract scris

Desi legea impune forma scrisa a contractului de închiriere, de cele mai multe ori, în practica, partile se limiteaza la o întelegere verbala în acest sens, deoarece proprietarii evita înregistrarea acestuia la administratia financiara, pentru a se sustrage de la plata impozitului aferent chiriei încasate. Trebuie mentionat ca neplata impozitului pe chirii constituie infractiunea de evaziune fiscala.

Neîncheierea contractului de închiriere în forma scrisa creeaza multe alte probleme, majoritatea pentru proprietar. Astfel, exista riscul pentru proprietarul locuintei de a fi supus sicanelor chiriasului, acesta putându-se prevala de neexistenta unui contract între parti care sa justifice si sa dovedeasca prezenta lui în imobil, pentru a nu plati, de exemplu, facturile la întretinere, facturile telefonice sau, daca reaua-credinta merge mai departe, de a refuza proprietarului plata chiriei ori de a sustrage din imobil diferite bunuri.
De asemenea, inexistenta contractului creeaza probleme pentru proprietar si în cazul în care acesta doreste evacuarea chiriasului pentru orice motive. În aceasta situatie, proprietarii au tendinta de a utiliza actiunea în evacuare a chiriasilor, actiune facila si pentru care acestia trebuie sa plateasca o taxa de timbru fixa.

Practica instantelor de judecata este însa de respingere a unor astfel de actiuni, pe motiv ca actiunea corecta este aceea de revendicare, având ca scop intrarea în stapânirea bunului detinut fara drept de o alta persoana. La introducerea actiunii în revendicare, proprietarul trebuie sa plateasca însa o taxa calculata la valoarea imobilului închiriat. De exemplu, pentru a evacua un chirias dintr-un imobil în valoare de 40.000 euro, proprietarul ajunge sa plateasca o taxa de aproximativ 40 milioane lei vechi.



VI. Capcanele din contractele de leasing auto

Ipoteză: aveţi o maşină luată în leasing pe care, într-un accident, o avariaţi total. “Recuperez banii de la firma de asigurări”, aţi fi tentat să spuneţi, dacă nu aţi citit cu atenţie contractual. Surpriză însă: despăgubirea o ia firma de leasing iar şoferul rămâne cu epava şi banii daţi. Avocaţii recomandă celor care doresc să cumpere o maşină în leasing să fie atenţi la clauze, deoarece de multe ori ele sunt scrise cu litere mici, pentru a nu ieşi în evidenţă. Odată semnat, un astfel de contract greu mai poate fi desfăcut în instanţă

Chiar dacă şoferii plătesc periodic asigurarea Casco, despăgubirea ajunge în contul proprietarului, adică a firmei de leasing. Utilizatorul se alege doar cu epava sau, în cel mai bun caz, cu 2.000 - 3.000 de euro. În cele din urmă, contractual este anulat. Practic, e ca şi cum ai fi plătit degeaba rate timp de un an, doi sau chiar trei. Astfel de cazuri nu ajung în instanţă tocmai pentru că şoferii n-ar avea câştig de cauză.

“Totul e stipulat în contract, dar e scris cu caractere mici”

“Citiţi bine contractual!” Acesta este primul mare sfat pe care îl oferă avocaţii. Clientul trebuie să se informeze, să ştie ce riscuri îşi asumă, şi să accepte sau nu aceste riscuri. Legea spune că ai dreptul să devii proprietarul maşinii dacă bunul mai există după ce expiră contractul de leasing. S-a constatat că mulţi oameni nu ştiu ce se întâmplă în cazul unui accident în care maşina e avariată total. Nu poţi să spui că firmele de leasing sunt nişte hoţi, pentru că totul e stipulat în contract. Clauzele sunt scrise însă cu caractere mici, iar, de cele mai multe ori, omul nu citeşte totul. Şi firmele de leasing nu au interesul să-ţi spună despre daunele totale. În cazul unei maşini noi, poliţa se încheie între firma de leasing şi cea de asigurări. Ratele sunt plătite totuşi de utilizator, adică de şofer.

Şoferul maşinii distruse poate alege să ia epava, pe care să o vândă apoi firmelor de dezmembrări. De cele mai multe ori însă, epava este scoasă la licitaţie de către asigurator. Acesta, la rândul lui, îi plăteşte societăţii de leasing daunele stipulate în contract, daune care acoperă 60-70% din valoarea maşinii.

40% din maşini luate în leasing

Pentru că, financiar, contractele de leasing sunt mai avantajoase decât cele semnate printr-un credit bancar, mulţi clienţi aleg prima variantă. Aproximativ 40% din maşini sunt luate în leasing. Dacă maşina e avariată, clientul îşi recuperează o parte din bani, în funcţie de gradul de uzură şi de perioada în care a plătit rate. Cu banii primiţi de la firma de leasing, clientul poate alege să facă un nou contract de leasing, pe o nouă maşină.

Maşina nu se înlocuieşte, cum ar crede unii

În locul autoturismului avariat în proporţie de peste 80% nu primeşti altul nou, chiar dacă ai semnat contractul de leasing în urmă cu o perioadă mai mică sau mai mare de timp, după caz.

Daunele nu sunt stipulate în contract, ca procedură

În contractul de leasing nu se stipulează ce se întâmplă în cazul avarierii totale a unei maşini. Asiguratorul declară dauna totală în situatia în care devizul reparaţiilor emis de service depăşeşte 80% din suma asigurată. În cazul în care clientul solicită păstrarea epavei, societatea de asigurări va achita societăţii de leasing diferenţa dintre suma asigurată şi valoarea epavei. Din această sumă, proprietarul (firma de leasing) va reţine costurile legate de închiderea contractului şi va achita diferenţa utilizatorului (clientului). De regulă, această sumă rămasă conţine capitalul plătit de client, atât în avansul achitat la semnarea contractului de leasing, cât şi aferent ratelor. Nu se restituie dobânda şi TVA-ul aferente avansului şi ratelor plătite. În principiu, proprietarul face o balanţă de costuri şi încasări. În cazul în care încasările depăşesc costurile, diferenţa rezultată poate fie să servească la procurarea unei maşini în sistem leasing, fie este plătită utilizatorului.



VII. 10 capcane din dosarele de finantare europeana

Finantarea business-ului din fondurile europene este blocata din cauza mecanismelor birocratice si deciziilor unilaterale ale unor experti insuficient pregatiti in a analiza cererile oamenilor de afaceri, spun consultantii in accesarea fondurilor europene, citati de DailyBusiness.ro.

Ei au lansat un ghid ce contine cele mai mari obstacole in accesarea fondurilor UE, dar si solutiile pe care le vad pentru rezolvarea dosarelor de finantare.

Potrivit parerilor specialistilor, capcanele accesarii fondurilor europene sunt urmatoarele:

  1. Lansarea programelor de finantare, o afacere pentru cunoscatori

  2. Cum sa accesezi fonduri europene, daca nu stii de existenta lor?

  3. Nu exista o metodologie batuta in cuie de accesare a fondurilor UE

  4. Deciziile se iau pe criterii subiective

  5. Nimeni nu te ajuta daca ai nevoie de clarificari

  6. Betele in roate puse consultantilor

  7. Problemele cu garantiile, o situatie des intalnita

  8. Poti sa accesezi fonduri UE, dar cum aduci partea ta, daca bancile nu dau credite?

  9. Fonduri blocate, decizii amanate

  10. Atitudinea functionarilor publici, o mare problema




Surse bibliografice:

http://www.hit.ro/internet-securitate

PROCEDURA JURIDICA SI CAPCANELE LIMBAJULUI ECONOMIC – SEMINARUL 4 http://www.ideideafaceri.ro

http://avocatcluj.wordpress.com

http://www.bzi.ro



2 SERTIFIKACIJA SISTEMA I PROCEDURA NADZORA PRILOG BR 2
6 PROCEDURA MONITOROWANIA PODSTAWY PROGRAMOWEJ BRANŻOWA SZKOŁA I
63 PROCEDURA OBLICZANIA ROCZNEGO PODATKU ROZLICZANIE PODATKU DOCHODOWEGO ZA


Tags: capcanele limbajului, specialistilor, capcanele, capcanele, limbajului, economic, seminarul, juridica, procedura